Sunday, November 10, 2013

Zana Maseluta



Ne-a vizitat Zana Maseluta. Pentru a treia oara. Insa pentru prima oara pentru un dinte de sus.















Cum stie ea sa vina, asa ca o mama buna, fix in ziua in care dintele proaspat scos asteapta linistit sub perna? Si nu vine chiar oricum, vine pregatita cu cadoul asteptat... E ceva magic la mijloc...

Ce-i drept a avut timp sa se pregateasca. Se misca dintele de vreo trei saptamani, mai putin la inceput si chiar foarte tare zilele trecute. Mai mult decat atat, zana poate sa pastreze legatura cu cabinetul stomatologic, sa stie exact ce copil pleaca cu dintele la pachet. Deci nu pare chiar asa grea meseria asta de zana. Doar lipsa de somn e o problema, in asteptarea momentului prielnic de sustragere a dentitiei de sub perna. Dar asta poate doar pentru zanele mai obosite, cu probleme incipiente de colesterol ridicat.

Si uite asa, azi de dimineata pe la 7 s-a auzit un chiot de bucurie si tati a fost extras prin tragere de  picior in afara plapumei pentru a taia ambalajul lui Crug, un crocodil luptator de la Lego Chima, insotit de speedorz-ul lui verde tipator.

Noi, zanele, nu am crescut cu traditia asta. Eu tin minte ca, printr-un unchi si o bunica a ajuns la mine traditia cu aruncatul dintelui de lapte peste casa, pentru a se intampla ceva nemaintalnit si de neuitat, nu mai stiu exact ce.
Si uite ca si la capitolul asta generatia noastra s-a dovedit fruntasa la aruncat cu oportunitatile peste casa, fara macar sa aiba o minima asteptare ca ceva va fi aruncat dinspre cealalata parte a casei pana in bratele noastre - o masinuta chinezeasca cu arc, un Nu te supara frate, o atentie... Probabil ne-a ajutat sa nu primim lucrurile de-a gata, sa intelegem ca orice traditie apare de la o generatie la alta. Cineva trebuie sa se agite, sa invarta o rotita, sa astepte niste ore dupa culcarea copiilor, sa faca posibila magia prin entuziasm, rigoare si planificare, sa duca bucuria mai departe an de an.

Iar pentru cei care nu au imbratisat inca spiritul zanei Maseluta, recomandam cu drag filmul "Rise of the Guardians", aparut deja pe DVD. Pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte iar o mie de imagini creaza pe loc o traditie.



Mihai


Friday, November 8, 2013

Astronomie. Un mic fragment. R la 3 ani si 10 luni

Blogurile citite zilele astea m-au facut sa deschid zecile de filmulete facute de-a lungul timpului. Voci caraghioase, imagine tremurata, priviri nedormite, scartaieli de bebelus, tati simpatici, mame nervoase :)

Am gasit si un filmulet intitulat "2010.09.26 Interviu cu R, pasionat de astronomie". Dureaza 15 minute insa aici am selectat doar cateva secunde.
Dateaza din perioada (sa-i spunem mezozoica) in care pe peretii nostri se gaseau planetele sistemului solar frumos insirate si tavanul camerei copiilor era inundat de meteori fosforescenti.
Orice discutie cu R se purta cu cartile deschise la capitolul despre evolutia stelelor de la supernova la pitica rosie si a diferentelor dintre planetele din roca si cele din gaze. Tricicleta nu ne mai purta in parc, ci aici colea, in galaxia vecina si prietena, Andromeda. Jocul preferat era zborul prin "spatiul gadilicios" - acolo unde cosmonautii isi pierdeau firea si se gadileau pana la hohote de ras.

Anii au trecut, planetele s-au dezlipit cu tot cu var de pe pereti si tricicleta deserveste alti baietei. Gaurile negre insa isi mai fac simtite prezenta din cand in cand, inghitind nu doar lumina ci si caietul de teme pentru a doua zi la scoala.


Vorba Marei, cand au trecut anii?

Nu stim, insa la dimensiune cosmica, 3 ani si ceva nu inseamna prea mult.

Mihai

Monday, November 4, 2013

De ce merg unele lucruri?

90% dintre ascultatorii mei imaginari au raspuns "Pentru ca sunt suficient de multi bani".
Ceilalti 10% au raspuns diverse alte chestii, greu de reprodus. Poate nu eram eu atent sa le captez mesajul.

Disclaimer: Textul ce urmeaza nu ofera solutii despre cum sa faci rost de bani ca sa-ti dai copilul la o scoala straina. Si nici nu vrea sa faca in ciuda celor care nu au avut resursele pentru asa ceva. Mai mult decat atat, nu incearca sa spuna ca organizarea e mai importanta ca materia din programa.

Ce vrea insa acest text este sa povesteasca pe scurt cum este sa vezi un mecanism functional, de fapt ce fac altii ca lucrurile sa mearga, pornind de la doua intamplari de la scoala lui O si R:

Prima: Scoala a inceput anul cu haos, nervi si inghesuiala, noul sediu avand o parcare evident subdimensionata. Inghesuiala pe DN1, parcari pe bordura, ceva nervi si frustrare. Si concluzia fireasca a fost - oricati bani au avut, arhitectii tot romani au fost... Prostia i-a facut sa creada ca vor putea inghesui cateva mii de masini in vreo cincizeci de locuri de parcare. Pana aici nimic spectaculos.
In comparatie cu milioanele de euro investite in scoala, cat este costul pe zi cu un om care sa dirijeze circulatia? Zero barat probabil, nu-i asa "sunt suficient de multi bani". Insa nu a fost asa. Circulatia a fost dirijata de directorul liceului si cel al scolii generale, imbracati in veste reflectorizante. Doua puncte castigate dintr-un foc - unu, nimeni nu mai forta intrarea in parcare, de rusinea directorului si doi, lumea a vazut ca lucrurile nu sunt lasate la intamplare.
Iar eu zic ca nu a fost doar un exercitiu de imagine, sigur e ceva legat de sistemul de invatamant, de mintea lor si nu a noastra. Ce stiu sa faca cel mai bine "doamnele invatatoare" din scolile romanesti? Sa externalizeze problemele! Problema copilului este ca parintii nu se ocupa - nu il bat la cap sa-si faca temele, nu il invata sa stea pe scaun, sa fie respectuos, bunicii l-au alintat, etc. Scoala a incercat, insa nu s-a putut, copiii nu si-au dat interesul.
Eu nu am vazut in viata mea un cadru didactic dirijand circulatia, masinile si parintii nu fac parte din scoala. Nimic nu face parte din scoala. Doar "doamnele".

A doua: Aceeasi scoala, aceleasi probleme de circulatie. S-au ameliorat dupa ce s-a spart un gard si s-a modificat o alee. Acest lucru a condus la modificarea traseului. Am dat acum 3 saptamani un mail. Unul singur!

Buna ziua,

Incep prin a va felicita cu privire la viteza de identificare a solutiei de decongestionare a accesului auto. 
Am observat insa un inconvenient legat de aleea ce uneste parcarea cu scoala primara.
Aceasta alee nu se continua cu o trecere de pietoni, trecerea fiind la aproximativ 20 de metri mai departe, spre DN1.

Consider ca, pe de o parte nu este practic sa ocolim cu totii acesti 20 de metri, iar pe de alta parte este fundamental gresit sa traversam cu copiii (chiar si tinuti de mana) prin locuri nemarcate.
Chiar daca drumul de acces in interiorul campusului nu este extrem de periculos, nefiind un drum public, nu cred ca este corect sa ii invatam pe copiii nostri ca regula traversatului pe trecere este una optionala, incalcata cu buna stiinta de parinti in fiecare zi.

In concluzie, propunerea mea este sa se traseze o trecere de pietoni si in dreptul iesirii dinspre parcare catre scoala primara.

Va multumesc, 

Astazi, la reinceperea scolii, o trecere de pietoni noua si frumoasa ne zambea in soarele anormal de cald de noiembrie.

Continuarea disclaimer-ului: Da, ai nevoie de bani ca sa trasezi 5 linii de vopsea alba pe jos. Insa indiferent de cati bani s-ar fi strans, trecerea de pietoni din fata scolii romanesti ar fi fost a primariei, tinea de politie, de ADP, de oricine altcineva numai de scoala nu. Pentru ca munca si implicarea sunt doua probleme, iar problemele sunt ale altora si acest lucru il invatam din frageda pruncie.

Da, bine ca sunt eu destept. Insa daca ai mei copii vor vedea de suficiente ori ca trebuie sa te implici ca lucrurile sa mearga, indiferent la ce nivel sau varsta ai ajuns si vor face asta si in viata lor, atunci efortul pentru aceasta scoala nu va fi fost inutil.

Mihai